Azi sunt meditativa. M-au obosit mult ultimele doua saptamani. Deabia astept sa revina mama, alias bunica-ta-ti, alias baba, buba, babu, ca sa ma mai relaxez si io...
Ah, am fost vreo 10 minute cu tine afara, in port bebe.E frumos, galben cu albastru cu gri... Toamna e frumoasa oriunde, chiar si in oras...
Ma face fericita. Imi place ca traiesc, imi place sa traiesc, imi place viata...
In ultima vreme am cam fost cu nervii la pamant. Defapt, de acus 3 luni sunt cu nervii la pamant, ca o bomba cu explozii succesive daca exista si sigur exista, numa' ca n-am auzit io de ea...
Pe 24 iulie anu curent. Hmm, mi s-a dat o sansa sa te cunosc si sa ma bucur de tine, si sa traiesc. si eu am inteles-o gresit. Cam de pe atunci, in loc sa ma bucur de tine, eu mi-am petrecut timpul facandu-mi griji pentru tine. Cu buricu, respiratia, ochii, nasul, stranut sau nu, scaun, etc... Te veghez permanent si imi fac griji, Incontinuu, traiesc intr-o ingrijorare permanenta.
Si cum asta nu e ok, o sa incetez. Chiar daca are superbul avantaj de a ma face in doua luni mai slaba decat inainte de a fi insarcinata.
E timpul sa fac ce mi s-a dat sansa sa fac, respectiv sa ma bucur de tine.
No comments:
Post a Comment